Narcis nu mai este tânărul vinovat de a se fi îndrăgostit de el însuși, ci devine model pentru ființa care învață să se întâlnească, să se respecte și să aibă încredere în sine. Surprinzătoarea interpretare a mitului propusă de FABRICE MIDAL așază vechea poveste în perspectivă contemporană și ni se potrivește de minune. Pentru că deși o iluzie tenace și general împărtășită pare să afirme contrariul, numai fiind narcisiști, adică împăcați cu noi înșine, putem să dezvoltăm legături autentice cu ceilalți.
Șic, șarmant și iconoclast, proful de meditație à la française revine cu un nou eseu luminos și provocator. Midal se plimbă relaxat printre poeți și filozofi antici, gânditori iluminiști și psihanaliști ai secolului al XX-lea, zdruncinând cu inspirație gândirea dominantă. Filozofia lui de buzunar se dovedește neașteptat de profundă și nu uită să condimenteze cunoașterea cu savoare, așa că poate fi citită pe nerăsuflate în metrou sau într-o binemeritată pauză pentru felia de tort. Căci, apropo: între tort, cireașă și narcisism există o strânsă legătură…