Născut la Mălinești, județul Hotin și refugiat apoi cu părinții în România, Cezar Baltag este unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației de poeți a anilor ’60, generație a „resurecției lirismului” în literatura română, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Ilie Constantin ș.a.
Nicolae Manolescu îl elogiază în Istoria... sa în termeni poetici: „Emoţia stă la el sub şapte peceţi de artă. Din folclorul autohton sau din credinţe şi eresuri orientale, a distilat la nesfârşite esenţe. Mitologicalele lui Baltag ţin de ritualitate. Limbajul are aură. Înţelesurile sfârâie ca tămâia în materia incantatorie a frazelor”.
Așezându-l într-un loc onorabil din galeria poeților șaizeciști, criticul și istoricul literar Bogdan Crețu, prefațatorul volumului, îi apreciază demnitatea cu care își încheie acesta parcursul („o lecție de demnitate umană supravegheată poetic”), adăugând într-o concluzie: „Cezar Baltag este un poet important, complex, cu multiple posibilități, cu apetit pentru experiment, permanent în căutare de sine, fără de care peisajul liricii române de după cel de-al Doilea Război Mondial e de neconceput”.
Volumul prezintă opera poetului și eseistului Cezar Baltag (1939–1997). Compartimentul Poezie cuprinde o selecție reprezentativă din volumele: „Răsfrângeri” (1966), „Odihnă în Țipăt” (1969), „Șah orb” (1970), „Madona din dud” (1973), „Unicorn în oglindă” (1975), „Dialog la mal” (1985), „Euridice și umbra” (1988) și „Strigarea numelui” (1995). O parte din eseurile poetului, cuprinse în volumele „Eseuri” (1992) și „Paradoxul semnelor” (1996), sunt reunite în secțiunea Eseistică.
Un studiu introductiv, o serie de repere cronologice, note și comentarii la texte și un grupaj de fotografii, care însoțesc volumul, întregesc informația despre poet și opera sa.
Volumul este destinat, în primul rând, celor interesaţi de istoria literaturii române (profesori, studenţi, elevi), celor interesaţi de istoria şi cultura românească, precum şi tuturor iubitorilor de literatură.