Biografiile filozofilor din secolele al III-lea și al IV-lea d.H. sunt implicit religioase, căci vizează convertirea cititorilor, iar nu prezentarea neutră a vieții unui personaj istoric. Același scop îl au biografiile spirituale compuse în mediul iudaic și cel creștin: câștigarea de noi adepți și întărirea credinței celor vechi.
Epoca este un laborator, unic în istoria spațiului mediteraneean, al dialogului (adesea contondent) între diverse curente filozofico-religioase. În noul „panteon“, Moise și Isus se duelează pentru supremație cu Pitagora și Apollonios, apostolii rivalizează cu magii păgâni și cu profeții taumaturgi.
Ne vom apleca asupra trăsăturilor „bărbatului îndumnezeit“ (theios aner), căci toți eroii volumului aparțin acestei categorii aparte, care definește Modelul spiritual al Antichității târzii. Temele analizate (mântuirea, mulier virilis, moartea, autarhia, asceza, libertatea etc.) sunt tratate comparativ și fenomenologic, subliniind atât diferențele, cât și constantele biografiilor din cele trei medii: iudaic, păgân și creștin.
Volumul, redactat inițial în franceză, a constituit subiectul unui doctorat în cadrul École Pratique des Hautes Études din Paris, sub egida Institutului de Studii Religioase din Trento.
• Theios aner, „bărbatul îndumnezeit“
• Origen, Constantin și Antonie: modele creștine ale celor trei „funcții sociale“
• Mulier virilis. Patru modele de femei creștine
• Căile mântuirii
• Moartea-revelație. Adevăratul început al vieții