Iată cum o cultură marginală, considerată încă „tânără“ după aproape 50 de ani de afirmare, inspiră o carte atât de bogată în informații. Ce-i drept, autorii au îndrăznit, iar îndrăzneala le-a fost răsplătită: fie că vorbim despre concertul lui Slick Rick din Roxbury, fie despre vizita la studioul RJam, aceștia au documentat fenomenul din interior, dezbrăcat de orice aparență sau prejudecată. Porniți într-o misiune eminamente imposibilă, autorii reușesc totuși să se apropie de esența rapului.
Iată: „Rapul e în primul rând rap: ceea ce vrea să spună e că în hip-hop ăsta trebuie să fie locul intraScenic al evaluării, al aprecierii, al nemulțumirii. Așa că avem o teză: tema, energia, istețimea și ingenuitatea formală a rapului sunt locurile unde spectatorul neMarginal […] va trebui să caute accesul estetic spre o muzică ce se definește singură ca nefiind pentru el. Adică ascultătorul din afară nu trebuie să ia rapul «după reputație»; trebuie să citească rapul ăsta ca pe o poveste.“
Și chiar ne-au oferit o poveste: a rapului, dar și a întregii suflări afro-americane pe parcursul istoriei sale tulburi, în analogie cu America albă, corporatistă. Signifying Rappers este o carte de referință pentru cultura hip-hop care cântărește greu la fundația bibliografiei de gen, astfel că nu poate lipsi din bibliotecile pasionaților de istorie, cultură urbană şi muzică în genere.
– G.P. VOLCEANOV