Cartea asta nu are o poveste legată. Nu începe cu „A fost odată…” şi nu se sfârşeşte cu „…au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.
Cartea asta e despre cele mai mari greşeli ale unei femei, despre prietenie şi trădare. Fiecare pagină e în contradictoriu cu cealaltă.
Fiecare poveste o dezminte sau o susţine pe cealaltă. E plină de adevăr. Adevărul celei care trăieşte în viaţa ei, în povestea ei.
Nu se ascunde după metafore şi epitete. Nu îşi asumă nimic mai mult decât ceea ce a făcut, corect sau greşit.
Căci om înveţi să fi, trecând prin adevăr şi minciună, prin bine şi rău, prin durere şi fericire.Cartea asta e despre perioada în care te simţi „încălţată pe dos”.
Este incomod, strânge, doare, sângerează, apoi, după câteva zile în care umbli desculţă… durerea trece. Rămân semne, uneori. Semne pe care le voi purta toată viaţa. Dar cu care m-am obişnuit deja, fac parte din mine.
E un haos total ce am scris pe paginile acestei cărţi, dar e haosul meu, sunt scrierile unei femei care a înşirat pe hârtie emoţiile şi trăirile ei fără perdea şi menajamente.
O să fe intrigant să le descoperiţi pe Chloe şi Leyla, prietenia dintre ele, iubirile lor şi regretele ce le poartă în sufet, o să fe plăcut să vedeţi dincolo de rochiile şi rujurile pe care le poartă, să le descoperiţi gândurile şi sentimentele.
Apoi bărbaţii…bărbaţii care au contat şi care au lăsat urme. Corina Bezdiga