Nu există drumuri greșite. Doar cărări pe care nu știm
că suntem destinați să pășim. Inima are însă legile ei
şi adevărul este că tu ești legea inimii mele.
Dacă vrei să te răzbuni pe un popor, schimbă-i numele. Sau, și mai bine, aruncă asupra sa o vrajă care să-i șteargă numele din amintire și să-l facă de neînțeles. Moartea fiului regelui vrăjitor din Ygrath aduce pentru provincia care l-a răpus o pedeapsă cumplită - nimicnicia, alterarea identității și supunerea la o umilinţă cruntă. Însă din întunericul uitării, voci tinere murmură în taină: Tigana. Şi nimic nu le va sta în cale pentru a-și elibera patria de blestem și de ocupația străină.
Memoria era pentru el talisman și înger păzitor, era poartă și refugiu,
era sursă de mândrie și de iubire. Era adăpost în fața pierderii,
pentru că dacă-și putea aminti ceva, atunci lucrul acela nu era pe deplin
pierdut. Nu era mort și dus pe vecie.