Tilcuirea epistolei intai catre Corinteni si a epistolei a doua catre Corinteni

Se cuvine ca in toate zilele, iar mai cu deosebire in Duminici, proiestosii bisericilor sa‑i invete pe toti clericii si pe norod cuvintele bunei‑credinte, culegind din dumnezeiasca Scriptura intelesurile si judecatile adevarului. Si sa nu calce hotarele cele acum puse sau predania Parintilor purtatori de Dumnezeu. Ci, si cuvint scripturistic de s‑ar porni, pe acesta sa nu‑l tilcuiasca altfel decit cum au asezat luminatorii si invatatorii Bisericii prin cartile lor. Si mai mult intru acestea sa sporeasca, decit alcatuind cuvinte ale lor, ca nu cindva, poate, nefiind indestulati la aceasta, sa cada din cuviinta. Caci, prin invatatura mai‑inainte zisilor Parinti invatindu‑se, noroadele cele alese si bune si cele nefolositoare si vrednice de lepadat isi vor indrepta viata spre mai bine si nu vor fi vinate de patima necunostintei; ci, luind aminte la invatatura, se vor ascuti spre a nu patimi rau si, de frica muncilor celor ce se gatesc, isi vor lucra mintuirea.
(Canonul al 19‑lea al celui de al 6‑lea Sfint Sinod a toata lumea)