Toate vietatile casei

Nicolae Popa este un poet exponențial al optzecismului literar pe teren basarabean, dar și unul dintre rarii scriitori profesioniști ai timpului nostru, manifestându-se egal de consistent în poezie, nuvelistică și roman. Frecventând, cu aceeași curiozitate și vocație a transfigurării, realitatea imediată, din preajmă, și biblioteca perenă; trecut printr-un debut remarcabil și câteva succese incontestabile (este singurul poet basarabean contemporan, laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor din România), azi el respiră poezie și inspiră generații de cititori. Remarcându-i arta deosebită de a face echillibristică între notație și livresc, între biografic și parabolic, Al. Cistelecan îl prezenta „mişcandu-se cu naturaleţe, de nu chiar cu nonşalanţă, printr-o scriitură exasperantă, cand mai corosivă, cand mai melancolică, şi trecand fără ceremonie de la notaţia imediată la autospecular și de la confesiunea biografică la parabolă. [...] Peniţa lui Popa e sarcastică, deformatoare, şi se complace în desenul grotesc al anxietăţilor ori al frisonului etic.”.