La intersectia dintre fascinatie si exasperare, criticii l-au tratat pe Hamlet cu pasiunea si uneori cu vehementa de care el însusi da dovada în piesa.
Pentru romantici, Hamlet este un suflet delicat, poet al fiintei chemat spre o actiune pe care nu poate sa o împlineasca (Goethe), geniu contemplativ, print al filozofilor (Schlegel, Hazlitt, Hugo), un Prometeu al ezitarii si al interiorizarii (Hugo) – simtiti crescendo-ul. Ideea unui „geniu intelectual“, purtata în secolul XX de marele critic al tragediei shakespeariene A. C. Bradley, rasuna pana la Harold Bloom, care vorbeste despre „geniul constiintei occidentale“.
Adrian Papahagi