O moarte care nu este moarte.
O viață care nu este viață.
Și o iubire care este de fapt totul.
În „Tristețea ploilor”, Horațiu Mălăele se joacă cu frazele și cuvintele cu aceeași ușurință cu cu care se joacă pe scenă cu emoțiile. Astfel, el reușește să redea drama unui personaj paradoxal, un bătrân tânăr, lord însingurat al unei lumi care mai trăiește doar în amintirea sa: Parisul anilor 1930.
O carte în care prezentul și trecutul se împletesc, iar contururile realității se pierd lăsând locul posibilităților infinite ale halucinației și visului, „Tristețea Ploilor” smulge de sub roțile istoriei un oraș al luminilor, al artei și al iubirilor fulgerătoare, oferind cititorilor șansa să descopere o nouă fațetă a prozatorului Horațiu Mălăele, creator desăvârșit de personaje și de lumi.