A fost odată ca niciodată un spiriduş într-atât de mic, încât îşi făcuse casă într-o trăistuţă fermecată. Acolo bea ceai parfumat, mânca banane şi, mai presus de toate, citea poveşti la lumina lumânării. Cărţile îi colorau visele, care îl purtau uneori prin lumi fără seamăn; alteori spiriduşul nostru călătorea de-adevăratelea, prin lumea cea mare şi plină de minunăţii: prin Africa arsă de soare, la albul Pol, pe marea înspumată, legănat de o corabie de piraţi, prin ţara pagodelor frumos împodobite…
Şi ar mai fi călătorit încă mult şi bine, dacă n-ar fi descoperit într-o bună zi ceea ce căuta de multă vreme: prietenia adevărată şi bucuria nemărginită care răsare în sufletele celor asupra cărora singurătatea nu mai are nicio putere.