„Reglementarea creditului de consum datează din anii 1960 și 1970 și avea ca scop principal facilitarea accesului la bani în termeni și condiții rezonabile. Creditul de consum a rămas un domeniu pentru specialiști, de ambele părți ale pieței: avocații consumatorilor și avocații băncilor. Creșterea puternică a creditului de consum a adus treptat în centrul atenției politice latura întunecată a creditului. Cine ar trebui să suporte pierderea în cazul în care consumatorul nu mai poate plăti împrumutul, nu pentru că nu mai vrea, ci pentru că nu mai poate, pentru că și‑a pierdut locul de muncă sau pentru că a divorțat? Răspunsul juridic a fost stabilirea unui nou domeniu de drept: insolvența consumatorilor. Multe țări occidentale au introdus reglementări speciale cu cerințe foarte divergente. Unele se concentrează pe obligația morală de a plăti datoriile și insistă asupra unor condiții categoric înguste de comportament economic sănătos, în timp ce altele, în special în regiunea anglo‑americană, doresc să ofere consumatorilor o a doua șansă, ceea ce reduce și demoralizează în mod necesar cerințele. În ultimii ani, a existat o tendință către ultima variantă. Ambele abordări sunt unite prin punerea în prim‑plan a comportamentului individual, chiar dacă abordarea celei de‑a doua șanse permite o legătură mai puternică între comportamentul individual și raționalitatea pieței.
Prăbușirea Lehman Brothers a schimbat fundamental perspectiva. În UE, două probleme au dominat discuțiile: în Spania, cumpărătorii nu și‑au mai putut plăti creditele ipotecare și au fost nevoiți să își părăsească locuințele sub presiunea băncilor; în statele membre care nu făceau parte din zona euro, ratele dobânzilor la creditele în valută au explodat. Până în prezent, multe chestiuni juridice, dar și multe probleme economice și sociale rămân nerezolvate, toate în jurul căutării unei distribuiri echitabile a riscurilor. Ca să gândim pozitiv, prăbușirea Lehman Brothers a adus creditul de consum și datoriile de consum de la periferie în centrul atenției publice.
Literatura juridică s‑a îmbogățit considerabil de‑a lungul anilor. Zeci de cărți tratează creditul de consum, insolvența și îndatorarea consumatorilor. Cu toate acestea, problemele asupra cărora se concentrează Cătălin-Gabriel Stănescu în cartea sa cu titlul provocator, Un eșec premeditat? Reglementarea colectării informale a datoriilor în UE, au rămas mult timp subinvestigate, unde granițele dintre comportamentul legal și cel ilegal devin rapid neclare. Ce posibilități și ce drepturi au băncile de a‑și determina debitorii să își ramburseze datoriile cu ajutorul unor părți terțe, cum ar fi agențiile de recuperare a creanțelor? Pot băncile să vândă datoria neachitată, să o deducă din impozit și să externalizeze riscul către companii private, care ar putea folosi metode și mai agresive pentru a forța debitorul să plătească? Există o mulțime de povești în ziare, dar există puține cercetări serioase care să ofere o imagine mai clară a strategiilor, a impactului acestora, a costurilor și a reperelor juridice. Căutarea dureroasă a unui răspuns necesită o înțelegere profundă a mecanismelor pieței și a practicilor comerciale, dar și a încercărilor destul de modeste de până acum ale legiuitorilor naționali sau ale legiuitorului european de a stabili un cadru juridic care să creeze un echilibru corect între consumatori, bănci și companii terțe. Cătălin-Gabriel Stănescu umple un gol imens în discuția de lungă durată privind creditul de consum și îndatorarea consumatorilor, în mod empiric și dogmatic juridic, cu un accent puternic pe reglementarea europeană.”(Hans‑Wolfgang Micklitz
profesor la European University Institute, Departamentul de Drept)
Cuprins:
Colectarea informală a creanțelor în Uniunea Europeană: practici abuzive, preocupări legate de protecția vieții private și reglementare inadecvată
Contextul istoric și conceptual al recuperării creanțelor
Tranzacționarea datoriilor în Uniunea Europeană
Rolul colectării creanțelor
Evoluția și impactul creditelor de consum și ale piețelor de utilități
Îndatorarea consumatorilor și colectarea datoriilor
Piața datoriilor în Uniunea Europeană
Principalii actori de pe piață
Incapacitatea de a reglementa: lobbyul financiar și capturarea reglementărilor la nivelul Uniunii Europene
Colectarea informală abuzivă a creanțelor ca practică comercială neloială
Creditul și intermedierea recuperării: influența directivei privind creditul de consum asupra practicilor de recuperare a creanțelor
Capcane contractuale: Directiva privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și recuperarea
creanțelor
Preocupările legate de confidențialitate: impactul regulamentului general privind protecția datelor asupra colectării informale a creanțelor
O directivă pentru industrie: Directiva privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite
Comportamente interzise în temeiul directivei privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite
Supravegherea și conformitatea în directiva privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite
CĂTĂLIN‑GABRIEL STĂNESCU (n. 1980) este profesor asociat de drept privat la Facultatea de Științe Sociale și Economice din cadrul University of Southern Denmark. Cercetările sale actuale se concentrează pe protecția financiară a consumatorilor, pe reglementarea colectării informale a datoriilor și a creditului de consum și pe dreptul digital. De-a lungul carierei, a publicat numeroase studii în reviste academice de referință și a contribuit la dezbateri internaționale privind reglementarea piețelor financiare și impactul tehnologiei asupra dreptului. A fost cercetător invitat la mai multe instituții de prestigiu, printre care Institute for Advanced Legal Studies (Londra), Centre for Commercial Law Studies al Queen Mary University (Londra), Max Planck Institute for Comparative and Private International Law (Hamburg), European University Institute (Florența) și Centre for Banking and Finance Law (Singapore). Cercetările sale asupra colectării informale a datoriilor nu se limitează doar la spațiul european, ci acoperă și practicile din Statele Unite și Asia de Sud-Est, oferind o perspectivă comparativă asupra fenomenului la nivel global.