Cînd au găsit acel lac pe marte, am părăsit casa și neam mutat la hotel. Apoi apa a intrat în ziduri, a ajuns la firele electrice și eram deja departe, cu harta închisă, corpul clar. Familiile acoperă totul, protejează, dar familiile au fost învinse. Acum vin ajutoarele, le așteptam în zăpadă.
Dacă se poate vorbiți cu supraviețuitorii, spunețile pe nume, întrebații despre ei. Sînt deja departe, știu numerele și muzica, sînt turiști, cu funcțiile dereglate, specii sidefii carnivore, platforme transparente răsărite după incendiu, în apa foarte mică sclipind printre stele. Apoi printrun soare de iarnă, la ore incerte, biarritz, tanger, fes, rx, detroit.
„Noutatea acestui volum e radicală. Ruxandra Novac abreviază și dezvoltă fragmente de limbaj, asumă și externalizează senzații, propune și revocă simboluri spontane cu aceeași naturalețe. Nu-mi amintesc, în ultimele decenii, vreun alt nume care să fi dat, în poezia noastră, sentimentul acut că pune la cale o lume. Nu un artefact, nu o butaforie, nu un terariu. O lume. " Cosmin Ciotloș
„Îmi imaginez ca așa ar trebui să arate jurnalul unei ființe extraterestre (orice ființă extraterestră este o ființă din viitor) venite să ia contact cu umanitatea, cu legile ei de funcționare, cu limbajul, cu emoția.
Asimilîndule în propria structură în timp ce le studiază. E o forța care traversează tot acest discurs, dar ea nu vine din siguranță (care nu există).
Cîta siguranță să găsești la marginea prăpastiei!? Să ne bucurăm de această carte de poezie a Ruxandrei Novac cu atît mai mult cu cît revenirea se produce după o pauză atît de lungă. Alwarda este o istorie a fragilității." Dmitri Miticov