Roman finalist la International Booker Prize 2023
Premiul Òmnium pentru cel mai bun roman catalan al anului
Lui Boulder îi place să ducă o viață pe potriva poreclei sale: aspră, liberă, străină de orice constrângeri. Vrea să o trăiască intens, cu toate simțurile, frământând-o în palme cum face cu mâncarea pe care o pregătește la bordul vasului pe care lucrează. Ca să poată fifi alături de iubita ei, Samsa, Boulder hotărăște să renunțe la o parte din această libertate.
Cele două se mută împreună în Reykjavík și încep aici o nouă viață, previzibilă, așezată și adeseori anostă pentru spiritul neliniștit al lui Boulder. Dar, deși se simte deja sufocată de rutina traiului domestic, tânăra se vede pusă în curând în fața unor responsabilități și mai mari, căci Samsa își dorește nu doar un cămin alături de ea, ci și o familie: vrea să fifie mamă. Într-o proză densă, de o mare forță evocatoare, Eva Baltasar explorează ambiguitățile maternității și potențialul ei coroziv într-o relație construită pe un echilibru deja fragil între două forțe contrare: independența și intimitatea.
Născută în 1978 la Barcelona, Eva Baltasar s-a impus mai întâi ca poetă, scriind între 2008 și 2017 nu mai puțin de zece volume de versuri, recompensate cu numeroase premii naționale. În anul următor începe să publice o serie de scurte romane despre corporalitate, lesbianism și maternitate, care o propulsează în scurt timp pe scena internațională. Primul dintre acestea, Permagel (2018), s-a aflflat pe lista scurtă a Prix Médicis étranger în 2020. A fost urmat de Boulder (2020), distins cu Premiul Òmnium pentru cel mai bun roman catalan al anului, și de Mamut (2022). Eva Baltasar trăiește cu soția și cele două fiice într-un mic sat din Catalonia.
„Un roman care te duce cu gândul la Bukowski.“ -- El Periódico
„În acest roman rafinat, întunecat și neconvențional, Eva Baltasar transformă intimitatea într-o aventură.“ -- Fernanda Melchor
„Eva Baltasar ne propune o versiune a maternității care se ferește să-și asume această etichetă. E mai degrabă o aproximare care ne cere să ne distanțăm de limbajul primit de-a gata. Și poate că nici nu ar trebui să aibă un nume; poate că unele lucruri – ca dragostea – sunt greu de definit pentru că așa și trebuie să fie.“ -- The New York Times
„Un roman scurt și visceral, care își ia forța din estomparea subversivă a intuițiilor curente despre maternitate și din fluidizarea rolurilor de gen în relațiile de familie.“ -- Publishers Weekly