O confesiune brutală a actorului Marius Manole. De la copilul care refuza să fie fericit de teama eșecului, la actorul care a sacrificat totul pentru scenă. O incursiune sinceră în liniștea de după aplauze, în luptele cu fricile și în căutarea neîncetată a iubirii. O carte care îndeamnă la curaj.
NU ȘTIU SĂ SCRIU, DAR ȘTIU SĂ SIMT.
O mărturisire despre prețul aplauzelor și liniștea de după ele.
Când am primit propunerea să scriu această carte, primul meu instinct a fost să fug. Să refuz. Mi-am spus că eu nu știu să scriu, că nu am valoare literară. Dar am știut mereu că autenticitatea naște emoție, iar emoția guvernează lumea.
Așa că am ales să nu mă mai ascund. În paginile acestea îl veți găsi pe Marius cel din spatele rolurilor. Veți găsi copilul care se simțea în „viața greșită” și care aștepta validarea părinților săi. Veți găsi adolescentul care a fugit la București cu un lănțișor amanetat și o pernă de acasă, dormind pe saltele furate în cămin, doar pentru visul de a fi pe scenă.
Am scris despre tot ce mi-a fost rușine să recunosc ani de zile. Despre pactul pe care l-am făcut cu teatrul, sacrificând iubirea și viața personală. Despre golul imens care rămâne după aplauze și despre încercarea disperată de a-mi anestezia frica de a nu fi suficient de bun. Despre depresia care m-a îngenuncheat când lumea s-a oprit în loc.
Dacă povestea mea dă curaj măcar unui singur om să nu renunțe la visul lui, atunci tot acest efort a meritat.
Marius Manole