Călăuziți de inegalabila Rodica Ojog-Brașoveanu, facem o călătorie în timp și ne întoarcem în România din vremea Primului Război Mondial, spre a fi martorii unei povești de spionaj.
Zvonuri, măsluiri, trădări și escapade amoroase, într-un roman în care imprevizibilul pândește la fiecare pagină.
„— Hentsch e un inamic redutabil. Pun rămășag că agentul lui adulmecă deja meleagul, supraveghindu-i pe eventualii și prezumtivii trădători – ticăloșia teme netrebnicia – ferindu-i de posibile gafe sau de intervențiile nedorite ale Serviciului de Informații. În speță, dumneata. Natural, acestea sunt simple supoziții… Ai o misiune complicată, căpitane! Trebuie să-ți descoperi adversarul, plus șacalii cu epoleți de ofițeri români și, în același timp, să rămâi perfect camuflat. Orice imprudență te costă capul. Colonelul Nicolaj și-a dresat bine învățăceii. E un amănunt de care ar fi bine să ții seama. Zvârli trabucul în soba stinsă și-i întinse mâna. La revedere, căpitane. Ne vedem după război, la Élysée. O să ai câte ceva să-mi povestești.“