George Dorul Dumitrescu a venit la Chişinău în calitate de profesor de limba română la Liceul Militar Regele Ferdinand I. Spre deosebita lui plăcere a descoperit un oraş original prin cultura şi tradiţiile sale. Admiraţia lui a mers atât de departe încât a scris şi o minimonografie pe care aşa şi a întitulat-o Chişinău 1936. Anul 1936 era momentul jubiliar, când primarul Ion Costin a organizat serbarea celor 500 de ani de la prima menţiune documentară în care era atestat Chişinăul.
Tot autorului îi datorăm una dintre cele mai elevate reviste literare Pagini basarabene, revistă situată printre liderii ediţiilor de orientare culturală.
„Chișinăul e un oraș al depărtărilor, al amintirii, al liniilor drepte și iremediabilei tristeți. Tăcerile lui sunt mai vaste, depărtările largi, vânturile reci, iernile înverșunate, ecourile încă mai vagi. Cel mai trist oraș din lume, cu deosebire toamna când lumina aceea mocnită tremură fragil, neliniștită, ca o presimțire apăsătoare și se stinge, topindu-se parcă sub alte constelații, stranii și necunoscute...
Un oraș pitoresc, plin de contraste și de curiozități prin care, s-a făcut observația, istoria a trecut fără a fi lăsat vreo urmă”, scrie George Dorul Dumitrescu în „Orașul din amintire”, o carte editată la București în 1944.
„După apariția cărții „Orașul din amintire”, cariera literară a lui G.D. Dumitrescu se întrerupe. Se creează impresia că destinul trasează aici o linie pentru a da un sens eforturilor lui.