Volumul de teatru al Danielei Raţiu adună laolaltă trei piese. Prima dintre ele schiţează cu inserturi de autoreferenţialitate narativ-textuală, povestea istoric-reală a unui criminal de război din Polonia, descoperit de organizaţiile de vânători de criminali nazişti, în satul Bulci, în anul 1962.
Cea din urmă piesă survolează teme ale comunismului: "ilegalitatea" apocaliptică a avortului, inconsistenţa iubirii într-o lume care nu poate depăşi faptul oarecare al sexului în folosul pierdut al iubirii: o nostalgie naivă întreţinută precar de băutură, o ţigară halucinogenă, muzica lui Bob Dylan şi poemul revoltei fără ideologie al lui Allen Ginsberg.