„Mama. Casa. Pământul“ este o carte-geamănă cu volumul „Tata Vasile”, lucrare apărută la Cartier în 2016. În felul acesta, prin cele două secțiuni, scriitorul realizează un diptic ce smulge din uitare imaginile părinților săi, trecuți de mult în lumea umbrelor.
Cartea e un lung șir de crâmpeie din viața mamei pe care și le reamintește fiul sau pe care le re-deapănă după cele povestite cândva de ea. Unele dintre aceste momente sunt adevărate parabole pline de înțelepciune, altele vibrează de dramatism (timpurile reconstituite în text erau destul de dure: colectivizarea forțată, foametea, războiul ș.a.), șirul întâmplărilor fiind alternat însă și cu simple peripeții, adeseori pline de haz. Aceste mici nuvelete, fără un subiect comun, dar cu un personaj unic în fluxul evenimențial, ceea ce dă temei necesara coerență narativă, recompun, mozaical, tabloul unei Transnistrii care a cunoscut toate vitregiile istoriei proteice și, de cele mai multe ori, dușmănoase.
Scrisă în registru incantatoriu, dar mai ales elegiac-litanic, cartea recompune profilul matern înrămat în primordialele vieții: casa, pământul, familia, sacralitatea străbunilor.