Volumul reprezintă o selecţie din prozele scurte ale lui Dumitru Crudu, cel mai bun nuvelist basarabean la ora actuală. Atenţia cititorului e menţinută prin suspansuri, surprize, lovituri de teatru, poante, prin laconismul detaliilor. Sunt istorii banale din cotidian sau aventuri incredibile, comedii involuntare şi drame autentice, uneori pe aceeaşi pagină.
Doi prieteni, mergând la cafele, îşi întâlnesc amicii făcând greva foamei lângă monumentul lui Ştefan cel Mare; decid să li se alăture, dar mai întâi merg şi se ghiftuiesc, pentru a suporta mai uşor condiţiile dure ale „protestului”; li se face rău, îi ia salvarea, medicii crezând că e din cauza foamei. Doi prieteni sunt bătuţi la Braşov de nişte puşlamale şi ei, începând să scrie plângere la poliţie, ajung să ticluiască – cu pasiune şi indignare – un manifest literar împotriva generaţiei mai vârstnice. Un student face dragoste cu amanta profesorului în tren şi acesta îl caută înfuriat pe cel care a atentat la „onoarea” sa. O înmormântare, într-o zi ploioasă, coincide cu alegerile parlamentare şi angajaţii secţiei de votare încuie localul ca să-l petreacă pe ultimul drum pe răposat. Un motiv arhetipal (moartea şi înmormântarea) se suprapune pe un fapt al modernităţii (alegerile), totul amestecându-se în glodul autohton.
Comedie, construită de imaginaţia autorului, dar reciclând materiale din lumea „reală” – cam asta e proza scurtă a lui Dumitru Crudu adunată în această antologie.
Comedie, construită de imaginaţia autorului, dar reciclând materiale din lumea „reală” – cam asta e proza scurtă a lui Dumitru Crudu adunată în această antologie.