Dawkins cercetătorul şi Dawkins omul sunt la fel de prezenţi în acest volum de memorii din prima parte a vieţii autorului, care încep cu copilăria idilică petrecută în Africa şi se încheie cu povestea scrierii şi publicării Genei egoiste, una dintre cele mai importante cărţi ale secolului XX. Pentru omul de ştiinţă, esenţiale au fost două evenimente biografice: admiterea, în 1959, la Oxford, la Departamentul de Zoologie, unde a beneficiat de celebrul sistem „tutorial“ al universităţii, care i-a cultivat şi rafinat curiozitatea pentru lumea vie; iar mai apoi intrarea în grupul de cercetare condus de marele său mentor, etologul Niko Tinbergen. După o teză de doctorat strălucită, urmează fecunda perioadă experimentală de la Berkeley, revenirea la Oxford, în 1970, şi continuarea cercetărilor folosind intens posibilităţile computerelor din acea vreme. Scrisă cu talent, ca toate cărţile lui Richard Dawkins, combinând istorii amuzante şi versuri iubite cu interpretări de experimente şi cu mari idei din biologie povestite pe înţelesul nespecialiştilor, O curiozitate fără margini „este menită – cum spunea Michael Shermer – să devină o carte clasică în analele autobiografiei ştiinţifice“.
„Tot pe atunci am început şi tutorialele cu Niko Tinbergen pe tema comportamentului animal – şi viaţa mea s-a schimbat. […] Se pare că-i făcusem o impresie bună lui Niko: în raportul de la sfârşitul anului prezentat colegiului, a spus că sunt cel mai bun student pe care l-a avut vreodată […]. M-a încurajat înde-ajuns ca să-l întreb dacă ar fi de acord să mă ia sub aripa lui ca student cercetător; spre enorma mea încântare, a acceptat. Viitorul îmi era asigurat, cel puţin pentru următorii trei ani. Şi pentru tot restul vieţii, dacă stau să mă gândesc mai bine.“ (Richard DAWKINS)