Puștanii din satele rivale Longeverne și Velrans duc mai departe discordia moștenită din bunici și organizează teribile ofensive pe terenul comunal, departe de ochii adulților. Porecle ingenioase și invective spumoase zboară odată cu pietrele, iar nefericiții care cad în mâinile inamicilor au parte de o soartă cruntă: li se taie bumbii cămășilor și bretelele pantalonilor, li se spintecă butonierele și li se confiscă jartierele. Brăcinar, cheutori, buzunare, nasturi și butoniere – nimic nu scapă neatins. Până într-o zi când longevernii decid să evite umilința și să lupte... dezbrăcați, dar războiul se complică odată ce printre ei se infiltrează un trădător.
Publicat în 1912, romanul Războiul bumbilor a fascinat generații întregi de copii și adulți prin umorul și nonconformismul lui. Autorul, după cum mărturisește în prefață, a voit să facă o carte prin care să curgă seva, viața și entuziasmul și nu s-a temut „de expresia crudă, cu condiția să fie savuroasă, nici de gestul ușuratic, numai să fie reciproc.“