În toate există un dos şi o față! Poți fi năpăstuit din senin. Parcă nu faci nici un râu, nu spui nimănui o vorbă nechibzuită, dar, când cauți, ești luat în țăpoi. Tot aşa păţesc femeile care trăiesc o viață și nu le ştie nimeni, dacă însă o dată le umfla vântul poalele, ajung in gura satului...
(Lidia-Elizaveta Ciobanu-Partole)
***
Mi-am adus mama la oraş (pentru confortul cui?)... I-am lungit zilele, dar i-am înjumătățit sufletul. Nu mi-a reproşat niciodată (...proteja! Pe cine?), visele o trădau: în fiecare noap-te revenea Acasă! Am înțeles, tardive un adevăr încercând să muți satul la oraş (să-i dai o altă înfăţişare), ii iei suflarea...
(Claudia Partole
