Sub gravitația memoriei este în primul rând o carte cu nenumărate povești. Unele se întind pe secole, altele pe ani, pe zile sau pe minute, dar toate fascinează. Povești pline de sens, care comprimă lumi și vremuri, oameni și istorii, locuri și mentalități, care distilează experiențe colective într-o manieră nouă, surprinzătoare. Creează vertijuri ale memoriei și scurtcircuitează timpurile.
Din fiecare frază a cărții emană plăcerea autorului de a povesti. Pentru el, lumea pare a fi făcută doar pentru a fi povestită, e singura ei rațiune de a exista. Dacă nu s-ar povesti, n-ar fi. Liniile narative ale textelor sale aglutinează tot ce prind în cale: de la evenimente istorice sau de familie la mărturii personale, de la detalii de arhivă la observații directe sau ale contemporanilor, de la evocări literare la extrase de presă. Textele din volum sunt un hibrid de proză autobiografică, reportaj, istorie literară, studii culturale și eseu, pe un ton relaxat și adesea jucăuș, în care scrupulozitatea analizei sau observației lasă loc meditației, umorului și poeziei.
Printre altele, aflăm cum Fabrica de zahăr de la Ripiceni a susținut financiar avangarda literară din interbelic, că haiducul Coroi avea legătură cu legionarismul, despre nunta avangardistă de la Iași a lui Marcu Taingiu și ce s-a ales de Moldov, cofondatorul, alături de Sașa Pană, al revistei UNU, despre fabrica de „jucării indestructibile” „Teddy” de la Botoșani, despre cum a căpătat Scarlat Callimachi porecla „prințul roșu”, cum a ajuns Dumitru Cornilescu să traducă Biblia în conacul de la Stâncești și multe altele.