„Nimic nu mă descurajează, nici măcar descurajarea.“
În acest ton se deschide volumul de eseuri al lui Eugène Ionesco, Un om sub semnul întrrebărilor, care, mai actual ca oricând, ne propune o radiografie a societății de azi, vorbindu-ne despre măreția și decăderea omului.
Prin textele sale, Eugène Ionesco ne pune față în față cu disperarea universală, cu absența unui scop precis, cu prezența incontestabilă a demonilor, cu declinul Occidentului cuprins de confuzie.
Treptat, analiza politică dispare, iar în locul ei apar amintirile despre copilărie, visele, fantasmele. Cu o sinceritate tulburătoare, Ionesco ne invită în intimitatea angoasei care l-a însoțit mereu, surprinzând totodată, prin forța inocenței, uimirea și emoția eternului copil.