Un scriitor pe la șaizeci de ani, evreu de origine, părăsit de soție, încearcă să-și pună ordine în viață și gânduri. Îl urmărim timp de aproape doi ani, perioadă în care asistă și la degradarea tatălui său. Peste problemele personale, se suprapune un impas creativ, pe care încearcă să-l depășească ficționalizându-și traumele, iubirile, eșecurile, obsesiile și dilemele etice.
Pe acestea – și multe altele – le topește într-un mozaic romanesc al cărui protagonist, Marcel Cohn, e compus din instantanee surprinse din copilărie până la senectute, iar poveștile lui ne sunt dăruite spre lectură tot nouă, cititorilor.
O geometrie a tandreței este, în fond, un excelent roman al căutărilor continue – de sine, identitare și sentimentale.